Román költők

 

GLOSSA (II)

Vreme trece, vreme vine
Orisicum ai potrivi-o;
Dupa rau asteapta bine,
Dupa noapte, zori de zio;
Precum toate sunt de-o seama,
Totul sta si totul trece;
Nu spera si nu ai teama
Si ramii senin si rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz se suna multe;
Cine-ar tine toate minte
Si ar sta sa le asculte? ...
Tu deoparte te ascunde,
Regasindu-te pe tine -
Tremur apele din unde,

Vreme trece, vreme vine.

Toate umbla cu grabire
Pe-a lor valuri si ocoluri,
Adevaru-n neclintire
N-are timp si n-are goluri;
Deci cu sunete de limba
Lumea nu o vei urni-o,
Ale ei ea nu le schimba

Orisicum ai potrivi-o.

Omul plinge si se-ndeasa
Cersetor la preainaltul,
Parca cerului' i pasa
de e unul, de e altul;
Timpul care bate-n stele
Bate pulsul si in tine:
Iti da bune, iti da rele,

Dupa rau asteapta bine.

Inzadar un soare pare
A peri in noaptea spumii,
Tot atuncea el rasare
Pe o alta fat-a lumii
Si de dincolo de mare
O multime-am auzi-o
Milogind cu nerabdare

Dupa noapte zori de zio.

Privitor ca la teatru
In viata te socoate,
Ale lumii cite patru
Parti ca una sunt cu toate,
Sunt actorii ce se cearta
Din batrini pe-aceeasi drama,
E aceeasi veche arta,

Precum toate sunt de-o seama.

Inzadar si timpi si stele
Ne-ar parea lunecatoare,
Sunt ca frunze toate cele
Din copacul ce nu moare;
Peste-un an revin in stoluri
Paseri ce se-ntind sa plece,
Intre-a vietii doua poluri

Totul sta si totul trece.

Nu spera, caci pentru tine
Este grea a vietii punte,
Te-ar intrece orisicine,
Chiar sa fii cu stea in frunte;
Numai muzica din sfere,
Izvorind de sus, te cheama ...
In pacate si-n parere,

Nu spera si nu ai teama.

De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura,
Nu indrepti cu-a tale sfaturi
Cele strimbe din natura;
Creaza toti ce vor sa creaza,
Treaca falnic cine-o trece,
Tu te-ndreapta dup-o raza

Si ramii senin si rece.

Si ramii senin si rece,
Nu spera si nu ai teama;
Totul sta si totul trece,
Precum toate sunt de-o seama;
Dupa noapte, zori de zio,
Dupa rau asteapta bine;
Orisicum ai potrivi-o:

Vreme trece, vreme vine.

 

GLOSSZA

Az idő megy s megjön újra,
Míg alá s fel jár a mérce.
A rossz után várj a jóra,
Éjszaka után a fényre.
Mivel minden oly egyforma,
Minden marad s minden elmegy.
Ne félj s ne remélj lobogva,
Maradj derűsnek, hidegnek.

Annyi minden fut elédbe,
Annyi minden cseng füledben.
Ki tartaná mindet észbe',
És hallgatná rezdületlen?
Önmagadra rátalálva,
Rejtőzködj egy félre-zugba.
Zeng, remeg a vizek árja,
Az idő megy s megjön újra.

Sietve jár, szalad minden
Hullámháton összevissza.
Az igazság rendületlen,
Időtlen és nincsen híja.
Bármily ékes nyelven szólnál,
Nem tudsz változtatni mégse
A világ örök valóján,
Míg alá s fel jár a mérce.

Töri magát, sír az ember,
Könyörög a fennvalóhoz,
Pedig az ég vakon rendel,
Egyet megköt, mást feloldoz.
Csillagokban és tebenned
Lüktet ugyanaz az óra:
Jót is rosszat is teremhet.
A rossz után várj a jóra.

Hiába, hogy a nap lemegy,
Tovatűnik az éj habján,
Sugarai felfénylenek
A világ egy másik arcán,
És ott túl a tengereken
Kiáltoznak esdve, kérve,
Áhítoznak sok, sok ezren
Éjszaka után a fényre.

Szemlélőnek megmaradva -
A világot te így nézzed,
Olyan mindegy, hogy négy sarka
Közül épp melyiket nézed.
Színészek - egy ó darabban
Futkosnak ősidők óta,
Szerep, szöveg változatlan,
Mivel minden oly egyforma.

Úgy tűnik, az idő pereg,
A sok csillag mintha hullna.
Ám olyanok, mint levelek,
Mik a fán kihajtnak újra.
A madarak visszatérnek,
Ha most vándorútra kelnek.
Két pólusa közt a létnek
Minden marad s minden elmegy.

Ne remélj, a te válladnak
Túl nehéz az élet súlya,
A többiek mind elhagynak,
Fejeden bár csillag gyúlna.
Szférák felől zene zümmög,
Mintha hívogatva szólna ...
Balhitek és balga bűnök ...
Ne félj s ne remélj lobogva.

Ha megütnek állj te félre,
Ha gyaláznak hallgass bölcsen.
Ami a világban görbe,
Nem változtatod meg úgysem.
Higgyenek, amit akarnak,
Kik itt büszkén menetelnek,
Te higgy égi sugaradnak,
Maradj derűsnek, hidegnek.

Maradj derűsnek, hidegnek,
Ne félj s ne remélj lobogva.
Minden marad s minden elmegy,
Mivel minden oly egyforma.
Éjszaka után a fényre,
A rossz után várj a jóra.
Míg alá s fel jár a mérce:
Az idő megy s megjön újra.

(1989)

Jancsik Pál fordítása


Román költők